Definita cuvantului erbiu
ÉRBIU s.n. Element din familia pământurilor rare. [Pron. -biu. / < fr. erbium].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu erbiu
burghiu, burghie s. n. penis. Vezi definitia »
POLÓNIU s. n. Element chimic radioactiv, obținut prin dezintegrarea radioactivă a uraniului. – Din fr. polonium. Vezi definitia »
nihiú! interj. (reg.) strigăt cu care se alungă câinii sau alte animale. Vezi definitia »
IMPRÓPRIU adj. (despre cuvinte, sensuri etc.) care nu este propriu; nepotrivit, greșit. (< fr. impropre, lat. improprius) Vezi definitia »
PRIMÓRDIU s.n. Nume dat primelor frunze ale unei plante. [Var. primordie s.f. / < germ. Primordium, cf. lat. primordium, primordia – origine]. Vezi definitia »