BURDIGALIÁN s.n. Al doilea (după unii cercetători primul) etaj al miocenului. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -li-an. / < fr. burdigalien, cf. Burdigala – numele latin al orașului Bordeaux]. Vezi definitia »

dragomán (dragománi), s. m. – Tălmaci, traducător, interpret. – Mr. draguman. Ngr. δραγουμάνος (Tiktin; Scriban), din tc. terceman, și acesta din arab. tardžumân. Din ngr. provine și it. dragomanno, alb., bg. dragoman, și din arab. fr. truchement, sp. trujamán. Din tc. provine rom. tergiman (var. terziman), s. m. (interpret). – Der. dragomanlîc, s. n. (meseria de interpret). Vezi definitia »

METROPOLITÁN, -Ă adj. Al metropolei. [Cf. lat. metropolitanus, fr. métropolitain]. Vezi definitia »

ȘOFRÁN, șofrani, s. m. 1. Plantă erbacee cu frunzele lungi și înguste și cu florile violete cu linii purpurii, din care se extrage o substanță aromatică de culoare galbenă, folosită în medicină, în bucătărie și în industrie (Crocus sativus). ♦ P. ext. Substanță colorantă extrasă din această plantă. 2. (Bot.) Șofrănel (1). – Din rus. șafran, pol. szafran. Vezi definitia »

MERIDIÁN s.n. 1. Fiecare dintre cercurile imaginare care trec prin polii globului pământesc și determină gradele de longitudine. ◊ Plan meridian = plan determinat de verticala locului și paralela axei de rotație a Pământului. 2. Intersecția unei suprafețe de revoluție cu un plan care trece prin axa suprafeței. ◊ Meridian ceresc = cercul mare rezultat din intersecția sferei cerești cu planul care trece prin axa universului. // adj. Cerc meridian = instrument cu ajutorul căruia se determină trecerea unui astru la meridian (1) și care servește la măsurarea înălțimii astrului; distanță meridiană = diferența de longitudine dintre două puncte situate pe meridiane diferite; linie meridiană = meridiana locului. [Pron. -di-an. / < fr. méridien, cf. it. meridiana, lat. meridies – amiază]. Vezi definitia »