voáme (vom, vomút), vb. – A vomita, a vărsa. – Var. voma. Mr. vom, vumut, voamire. Lat. vomĕre (Candrea). În Banat, Trans. și Timoc (ALR, I, 145 și II, 38). Este dubletul lui vomita, vb., din lat. vomitare (sec. XIX). – Der. vomătură (var. vomitură), s. f. (vărsătură), în Banat; vonicer(iu), s. m. (lemn-cîinesc, Evonymus europaues), negreșit în loc de *vomicer, datorat mirosului său grețos. (Legătura cu vo(i)nic „viteaz”, sugerată de Tiktin, nu pare probabilă). Vezi definitia »

CÂTÍME, câtimi, s. f. (Rar) Ceea ce se poate măsura sau număra; număr, mărime, volum, cantitate. – Cât + suf. -ime. Vezi definitia »

ÎNTUNERICÍME, întunericimi, s. f. (Înv.) Întunecime. – Din întuneric + suf. -ime. Vezi definitia »

PTERIDOSPÉRME s.f. pl. Grup de plante primitive fosile, asemănătoare cu ferigile, dar care se înmulțesc prin semințe. [Sg. pteridospermă. / < fr. ptéridospermées, cf. gr. pteris – ferigă, sperma – sămânță]. Vezi definitia »

RĂZEȘÍME s. f. (Reg.) Totalitatea răzeșilor; mulțime de răzeși. – Răzeș + suf. – ime. Vezi definitia »