Definita cuvantului încartiera
încartierá, încartieréz, vb. I (înv.) a da o locuință militarilor prin rechiziție; a încartirui.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu încartiera
Centura colorata, purtata de samuraii japonezi si de catre cei care practica arte martiale. Vezi definitia »
cileándra (ciuleandra) s.f. invar. (adv.) (reg.) fără căpătâi, brambura, craina. Vezi definitia »
DESFĂȘURÁ, desfășór, vb. I. 1. Tranz. A face ca un obiect să nu mai fie înfășurat sau ghemuit, a desface, a întinde în toată lungimea sau suprafața. ◊ Refl. Un sul de hârtie se desfășoară. ♦ Refl. (Despre unități militare) A trece la o formație de luptă. 2. Refl. și tranz. Fig. (Despre locuri și priveliști din natură) A (se) înfățișa, a (se) arăta treptat (în toată amploarea); a (se) întinde, a (se) așterne până departe. ♦ Refl. (Despre fapte, evenimente etc.) A se petrece, a decurge; a evolua în fazele sale succesive. 3. Tranz. A înfăptui o acțiune de durată, pe etape succesive și pe un plan larg. ◊ Refl. Ce viață trepidantă trebuie să se desfășoare acolo! [Prez. ind. și: desfắșur] – Lat. disfasciolare sau rom. des1- + [în]fășura. Vezi definitia »
durá (duréz, durát), vb. – 1. A ciopli lemnul. – 2. A edifica, a construi. – Mr. dor, durari. Lat. dolāre (Cihac, I, 84; Pușcariu 560; Candrea-Dens., 524; REW 2718), cf. alb. duruem, calabr. dulare, sp. dolar. – Der. durătură, s. f. (surcele de cioplitură, așchii). Vezi definitia »
DECARBURÁ vb. I. tr. A micșora procentul de carbon dintr-un aliaj al fierului. [< fr. décarburer]. Vezi definitia »