TOLOÁCĂ, toloace, s. f. (Reg.) 1. Pământ lăsat necultivat pentru ca să se odihnească. ♦ Pășune, izlaz comunal pentru vite. 2. Teren liber neîngrădit, între case sau la marginea satului. – Din ucr. toloka. Vezi definitia »

jíntiță (-țe), s. f. – 1. Produs lactat preparat din zer. – 2. Reziduuri de la fagurele de miere. De la un sl. *žętica, der. de la *žęti „a presa, a stoarce”, cf. janț, jintui (DAR). Der. pe baza sl. žinka „sită pentru cereale”, prin referirea la operația de a strecura laptele (Cihac, II, 159; Weigand, Jb, XVI, 225; Scriban) nu este posibilă, avînd în vedere sensul doi. Slov. žincica, žintica, ceh. žinčica, rut. žentyca, čintyca, pol. žyntica, žynczica, žentyca, žetyca, mag. zsinczicza, zsendicze, germ. dial. Schentitze, pare a proveni din rom. (Candrea, Elemente, 401; Wędkiewicz, Mitteil. Wien, 281; Skok, Z. slaw. Phil, XXXV, 348). Vezi definitia »

MÁPĂ s.f. 1. Scoarțe de carton, de piele etc. în care se păstrează diferite hârtii pe birou; dosar. ♦ Plic mare. 2. Servietă. [Cf. germ. Mappe, fr. mappe, lat. mappa]. Vezi definitia »

PREEMINÉNȚĂ s.f. Superioritate netă. [Pron. -pre-e-. / cf. fr. prééminence, lat. praeeminentia]. Vezi definitia »

ESCOPÉTĂ s.f. Veche armă de foc cu țeavă scurtă. [< fr. escopette]. Vezi definitia »