aluát (aluáturi), s. n. – 1. Pastă obținută din făină amestecată cu apă, grăsime etc., din care se prepară pîine, prăjituri etc. – 2. Pastă, materie. – 3. Drojdie, dospeală. – Mr. aloat, megl. (numai dim.) luțǫl, istr. aluǫt. Lat. allĕvatum, de la allĕvāre (Pușcariu 69; Candrea-Dens., 1008; REW 360; DAR). Fără a avea un corespondent romanic imediat, coincide cu sensul general al lui levare „a fermenta”, cf. it. lievito, ven. levar, aberg. levad, friul. levá, fr. levain, comel. (a)lwá, sp. (a)leudar. Vezi definitia »

CALMÁT, -Ă, calmați, -te, adj. (Despre oameni) Care s-a liniștit, relaxat, destins. – V. calma. Vezi definitia »

CULTIVÁT, -Ă, cultivați, -te, adj. 1. (Despre plante) Care se cultivă. 2. Educat, instruit, cult. – V. cultiva. Cf. fr. cultivé. Vezi definitia »

FALOCRÁT, -Ă, falocráți, -te, adj., s. m. 1. Adj. Falocratic. 2. S. m. Bărbat care disprețuiește și domină (sau intenționează) femeile; macho. (cf. fr. phallocrate) [TLF] Vezi definitia »

RIDÁT, -Ă, ridați, -te, adj. Cu riduri, zbârcit. – V. rida. Vezi definitia »