SARMÁT, -Ă, sarmați, -te, adj., s.m. și s.f. (Locuitor) care aparținea unei populații indo-europene nomade, în antichitate între Marea Neagră și Marea Baltică ♦ s.f. Limbă iraniană vorbită de sarmați. (din it. sarmato, lat. sarmata) Vezi definitia »

AUTOUTILÁT, -Ă, autoutilați, -te, adj. Care s-a utilat cu mijloace proprii. [Pr.: a-u-to-u-] – Auto¹- + utilat. Vezi definitia »

ATÂRNÁT, -Ă, atârnați, -te, adj. Care atârnă; (rar) aplecat spre pământ. – V. atârna. Vezi definitia »

ÎNCĂLȚÁT¹ s. n. Faptul de a (se) încălța; încălțare. – V. încălța. Vezi definitia »

MITIZÁT, -Ă, mitizați, -te, adj. Care a devenit un mit; mitificat, mitologizat. – V. mitiza. Vezi definitia »