EXTRAPOLÁRE s. f. 1. extindere ipotetică, pe baza unui raționament prin analogie, a unei noțiuni de la un domeniu la altul; trecere de la o idee la alta mai complexă, cu o sferă mai largă etc.; generalizare. 2. (mat.) determinare aproximativă a valorilor unei funcții continue în puncte situate în afara unui interval de valori cunoscute; extrapolație. (< extrapola) Vezi definitia »

POSTPÚNERE s.f. Procedeu gramatical prin care anumite particule, sufixe etc. cu rol de determinant se plasează în frază după părțile de vorbire pe care le determină (făcând uneori corp comun cu acestea). [< postpune]. Vezi definitia »

AUTOIMUNIZÁRE s. f. producere de anticorpi față de substanțele propriului organism. (după fr. auto-immunisation) Vezi definitia »

huruitoáre, huruitóri, s.f. (reg.) s.f. instrument care huruie, folosit de paznicii de noapte pentru a-și da semnale. Vezi definitia »

RACLÁRE s.f. Acțiunea de a racla și rezultatul ei; răzuire; raclaj. [< racla]. Vezi definitia »