NEBÂNTUÍT, -Ă, nebântuiți, -te, adj. (Înv. și reg.) Liniștit, netulburat; nevătămat, teafăr, întreg. – Ne- + bântuit. Vezi definitia »

FUZÍT s.n. Component al cărbunilor de pământ care apare sub formă de lentile, reprezentând fragmente de substanță vegetală. [< germ. Fusit]. Vezi definitia »

LOTRÍT s. n. Silicat natural hidratat de calciu, magneziu, aluminiu și fier, cristalizat, de culoare verde. – Lotru (n. pr.) + suf. -it. Cf. fr. lotrite. Vezi definitia »

COLUMBÍT s. n. niobit. (<fr. columbit) Vezi definitia »

ÎNDOÍT, -Ă, îndoiți, -te, adj. I. 1. Strâns prin îndoire; care păstrează urma unei împăturiri; cu îndoituri. 2. Curbat, încovoiat. II. 1. Care este de două ori mai mare sau mai mult decât altceva; dublu²; dublat; p. ext. înmulțit, sporit, mărit. ◊ (Substantivat, n.) Îndoitul unei sume. 2. Amestecat (în părți egale) cu alt lichid; subțiat. III. Care este nesigur de părerea sa, care stă la îndoială. – V. îndoi. Vezi definitia »