spetíe, spetíi, s.f. 1. (înv. și reg.) mușchi care acoperă partea de sus a piciorului de dinainte al unui animal destinat consumului. 2. (reg.) numele unei plante acvatice; papură. 3. (reg.) plantă erbacee cu tulpina netedă, cu frunze lungi, țepoase; pipirig. Vezi definitia »

ósie (ósii), s. f. – Ax, axă. Sl. osi (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 231; Conev 69; Petrovici, Dacor., X, 139), cf. bg., sb., cr., ceh., pol. os, rus. osi. Vezi definitia »

CONVÍCȚIE s. f. v. convicțiune. Vezi definitia »

AGITÁȚIE², agitații, s. f. Stare de neliniște, de tulburare, de enervare (manifestată prin mișcări grăbite și dezordonate). [Var.: (înv.) agitațiúne s. f.] – Fr. agitation (lat. lit. agitatio, -onis). Vezi definitia »

DISPAREUNÍE s.f. (Med.) Dureri violente în timpul contactului sexual, la femei. [Pron. -re-u-, gen. -iei. / < fr. dyspareunie]. Vezi definitia »