PROCLÍTIC, -Ă, proclitici, -ce, adj. (Gram.; despre cuvinte) Care nu are accent propriu și este așezat înaintea altui cuvânt cu care face corp fonetic comun. – Din fr. proclitique. Vezi definitia »

POLTINÍC, poltinici, s. m. Veche monedă rusească de argint, echivalentă cu o jumătate de rublă, care a circulat și în țările române în sec. XVIII-XIX. – Din rus. poltinnik. Vezi definitia »

CATABÁTIC, -Ă adj. (despre vânturi) care posedă o componentă verticală descendentă. (< fr. katabatique) Vezi definitia »

LÍRIC, -Ă I. adj. 1. (despre poezii) care exprimă direct sentimente și emoții în legătură cu realitatea. ♦ gen ~ = gen literar cuprinzând opere care redau realitatea prin evocarea sentimentelor și emoțiilor poetului. ♦ (fig.) sentimental, sensibil. 2. (despre poeți; și s.) care scrie poezii lirice (1). 3. referitor la muzica de operă. ♦ (despre voce) caracterizată prin sonoritate dulce, lipsită de încordare, prin mobilitate. II. s. f. 1. totalitatea operelor lirice ale unui poet, ale unui popor, ale unei epoci. 2. poezia lirică, genul liric. (< fr. lyrique, lat. lyricus) Vezi definitia »

METALÚRGIC adj. Referitor la metalurgie; de (din) metalurgie. [< fr. métallurgique]. Vezi definitia »