văluríre s. f., g.-d. art. vălurírii; pl. văluríri Vezi definitia »

știobâlcăíre s.f. (reg.) zgomot produs de un lichid, prin clătinare într-un vas. Vezi definitia »

scuipătoare, scuipători s. f. 1. gură. 2. (intl.) cameră de anchetă. 3. (intl., înv.) cameră de tortură. Vezi definitia »

CLOCITOÁRE, clocitori, adj.f., s. f. 1. (Despre păsări) Care clocește, bună de clocit. 2. S. f. Aparat pentru clocitul artificial al ouălor sau al icrelor. – Din cloci + suf. -(i)toare. Vezi definitia »

REVIGORÁRE, revigorări, s. f. (Franțuzism) Acțiunea de a revigora; înviorare. – V. revigora. Vezi definitia »