ȘPERȚ, șperțuri, s. n. 1. (De obicei construit cu verbe ca „a da”, „a lua”, „a primi”) Sumă de bani sau daruri primite de cineva sau oferite, incorect și ilegal, cuiva, pentru a-i câștiga bunăvoința, în special pentru a-l determina să-și îndeplinească (mai cu râvnă) sau să-și încalce obligațiile de serviciu; mită, mituială. 2. Șperțuială. – Din germ. Sperrzeug „mănunchi de șperacle”. Vezi definitia »

a vorbi citeț / cu litere de tipar expr. a vorbi clar / inteligibil. Vezi definitia »

păuníț, păuníți, s.m. (reg.) păunaș. Vezi definitia »

ANȚẮRȚ adv. (Reg.) Acum doi ani. – Lat. anno tertio. Vezi definitia »

CHEFULÉȚ, chefulețe, s. n. (Fam.) Diminutiv al lui chef; chefușor. – Chef + suf. -uleț. Vezi definitia »