șpiránț, șpiránți, s.m. (reg.) cățeluș. Vezi definitia »

CUCÚȚ, cucuți, s. m. (Reg.) Cuculeț. – Cuc + suf. -uț. Vezi definitia »

șaránț, șaránțuri, s.n. și șaránți, s.m. (reg.) 1. par, stâlp, bârnă. 2. ușor (la ușă). Vezi definitia »

găgăúț (-ți), s. m. – Nume al unei populații de origine cumanică, în sudul Basarabiei. Cuman. (tc.) kök uz „ușă albastră”, cf. rus. gagauz (Vasmer, I, 249). Nu are legătură cu găgăuț „stupid”, împotriva părerii din DAR. Vezi definitia »

ștuț⁴, s.n. sg. (reg.) arpagic, orceag. Vezi definitia »