scaramúcă, scaramúce, s.f. (înv. și reg.) luptă preliminară de mică amploare și de scurtă durată angajată între detașamentele a două armate; hărțuială, încăierare Vezi definitia »

PARABIÓZĂ, parabioze, s. f. 1. (Med.) Pierdere a conductibilității normale a unui nerv. 2. Stare a unui organism aflat la limita de jos a condițiilor vitale. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. parabiose. Vezi definitia »

ATMOSFÉRĂ s.f. I. 1. Stratul de aer care înconjoară Pământul. 2. (Fig.) Stare de spirit; situație, stare, mediu în care trăiește cineva, ceva. II. Unitate de măsură a presiunii gazelor, egală cu greutatea unei coloane de mercur la 0° cu o secțiune de 1 cm², înaltă de 76 cm. [Cf. fr. atmosphère, it. atmosfera < gr. atmosphaira < atmos – abur, sphaira – sferă]. Vezi definitia »

MICROUZÍNĂ s. f. uzină(-școală) de proporții reduse. (< micro¹- + uzină) Vezi definitia »

CITOCHINÉZĂ s. f. totalitatea schimbărilor care au loc în plasmă în cursul diviziunii celulare. (< fr. cytokinèse) Vezi definitia »