GROTÉSC, -Ă I. adj. de un comic exagerat; caraghios, nenatural; ciudat, bizar. II. s. n. 1. categorie estetică reflectând realitatea, contrar sublimului, în forme fantastice, bizare, monstruoase. 2. gen de ornamentație de origine romană, reintrodus în epoca Renașterii, din pictură sau sculptură decorativă cu figuri grotești. 3. literă de tipar fără piciorușe, din combinații cu arce și segmente de dreaptă. III. s. f. (teatru) gen de comedie. (< fr. grotesque, it. grottesco) Vezi definitia »

pălimărésc, pălimăreáscă, adj. (reg.; despre noduri, legături) care se face pentru a uni două capete de frânghie, de sârmă etc. Vezi definitia »

PICARÉSC, -Ă adj. referitor la picarism, caracteristic picarismului. (< fr. picaresque, sp. picaresco) Vezi definitia »

CĂUZĂȘÉSC, -EÁSCĂ, căuzășești, adj. (Înv.) Al căuzașului, privitor la căuzaș. [Pr.: că-u-] – Căuzaș + suf. -esc. Vezi definitia »

CRĂIÉSC, -IÁSCĂ, crăiești, adj. (Poetic sau în basme) Care ține de crai (1), privitor la crai; regesc, împărătesc. – Crai + suf. -esc. Vezi definitia »