ZBRÁNCA s. f. art. (Reg.; în expr.) A face zbranca = a da iureș, distrugând, nimicind. A da zbranca = a izgoni pe cineva, a-l lăsa pe drumuri. – Et. nec. Vezi definitia »

STOCÁ, stochez, vb. I. Tranz. A depozita un bun în stoc, a crea un stoc. – Din fr. stocker. Vezi definitia »

DEBARCÁ vb. I. 1. tr. A coborî, a depune pe uscat dintr-o navă (pasageri, mărfuri etc.). ♦ intr. A ataca țărmul inamic cu trupe aduse pe nave (speciale). 2. intr. A se coborî, a se da jos (din tren, din mașină etc.). 3. tr. (Fam.) A înlătura, a înlocui (pe cineva) dintr-o funcție, de la conducere. [P.i. debárc. / < fr. débarquer]. Vezi definitia »

Dudusca ce ar insemna? Vezi definitia »

DEZAFURCÁ vb. tr. (mar.) a desface cheia de afurcare și a vâra una din cele două ancore afurcate. (după fr. désaffourchage) Vezi definitia »