BÚGLĂ bugle, s. f. Trompetă din piele care emite un sunet mai moale și mai plăcut decât cel emis de corn. ♦ (La pl.) Nume generic dat instrumentelor de suflat din alamă. – Din fr., engl. bugle. Vezi definitia »

ODĂÍȚĂ, odăițe, s. f. Diminutiv al lui odaie; cămăruță. – Odaie + suf. -iță. Vezi definitia »

scorojitúră, scorojitúri, s.f. (reg.) 1. obiect deformat, uscat, scorojit. 2. vopsea sau tencuială scorojită. 3. persoană foarte slabă, scofâlcită, uscată. Vezi definitia »

BIRÉMĂ s. f. navă romană cu două rânduri de rame. (< fr. birème, lat. biremis) Vezi definitia »

GRAPÍNĂ s. f. 1. (mar.) ancoră mică cu patru brațe. 2. graifer (1) cu care se ridică piese mai grele. (< fr. grappin) Vezi definitia »