IMÁȘ, imașuri, s. n. Teren necultivat pe care crește iarbă, folosit pentru pășunat; izlaz, pășune, suhat. – Din magh. nyomás. Vezi definitia »

hagemíș s.n. (înv.) covor de Persia. Vezi definitia »

botróș (bo-troș / bot-roș) s. m., pl. botróși, art. botróșii Vezi definitia »

ALBÚȘ, albușuri, s. n. 1. Substanță albă-transparentă, vâscoasă, compusă în cea mai mare parte din albumină, care înconjoară gălbenușul oului de păsări, reptile, pești etc. 2. (Rar) Sclerotică. – Alb + suf. -uș. Vezi definitia »

potoláș, potoláșuri, s.n. (reg.) 1. supliment, adaos, completare. 2. (în construcții) de-a potolașu = numele unui joc de copii cu cinci pietricele. Vezi definitia »