Definita cuvantului eter
ETÉR s.m. 1. (În filozofia antică) Al cincilea element constitutiv al cosmosului (alături de foc, apă, aer și pământ). 2. Compus organic obținut din alcooli sau din fenoli, foarte întrebuințat în industrie. 3. Fluid ipotetic care ar exista pretutindeni în spațiu și ale cărui oscilații ar constitui undele electromagnetice. // s.n. (Fig.) Spațiul atmosferic. [Pl. -ri, (s.n.) -ruri. / < fr. éther, cf. gr. aither – aer curat].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu eter
WÉBER s. m. unitate de măsură a fluxului magnetic, egală cu fluxul unui câmp magnetic omogen, cu inducția de un tesla. (< fr. weber) Vezi definitia »
CALORIFÉR, -Ă, caloriferi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care transportă căldură. 2. S. n. Instalație de încălzire producătoare de căldură (cu aburi, apă caldă sau aer cald); p. restr. radiator al unei astfel de instalații. – Din fr. calorifère. Vezi definitia »
BUCLIÉR, bucliere, s. n. Parte componentă a barei parașoc (față sau spate) a unui automobil, element tip scut care dă o formă estetică și aerodinamică parașocului, integrându-l, cel mai adesea, în volumul caroseriei; scut. – Din fr. bouclier. Vezi definitia »
cópywriter (angl.) [pron. cópiraĩtăr] (-py-wri-) s. m., pl. cópywriteri Vezi definitia »
VÉRVER, ververe, s. n. (Reg.) Clanță, clampă, ivăr la ușă. – Comp. germ. Wirbel. Vezi definitia »