Definita cuvantului arie
arié (árii), s. f. – 1. Loc unde se treieră, arman. – 2. Suprafață. – Var. (înv.) are. Mr. arye, megl. aryie, aryiă. Lat. ārea (Pușcariu 119; Candrea-Dens., 86; REW 626; DAR); cf. alb. arë, it. aja, prov., port. aira, fr. aire, cat., sp. era (gal. din Lubián airá). Folosirea ca termen științific se datorează contactului cu fr. aire. Der. aret, s. n. (regiune, zonă), cu var. ariet. Pronunțarea este gravă. În general suf. -et este tonic, dar există și cazuri cînd este aton, cf. bunget, prejmet, astfel încît putem considera fără nici o dificultate că este vorba de un der. normal de la arie. Dicționarele l-au confundat uneori cu arét „ajutor”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu arie
NONINTERVÉNȚIE s.f. Neintervenție, neamestec. [Gen. -iei. / cf. fr. non-intervention]. Vezi definitia »
AEROTOPOGRAFÍE s. f. Tehnică a măsurătorilor terestre cu ajutorul fotografiilor aeriene. [Pr.: a-e-] – Din engl. aerotopography. Vezi definitia »
INERVÁȚIE s. f. 1. distribuție a nervilor într-un organ sau țesut; rețeaua acestor nervi. 2. activitate fiziologică caracteristică nervilor. (< fr. innervation) Vezi definitia »
ATAXÍE s. f. (Med.) Tulburare a coordonării mișcărilor voluntare din cauza lezării unor căi nervoase și centri nervoși. – Din fr. ataxie. Vezi definitia »
HIPERGLOBULINEMÍE s. f. creștere anormală a cantității de globulină în serul sangvin. (< fr. hyperglobulinémie) Vezi definitia »