Definita cuvantului arm
arm (ármuri), s. n. – 1. (Olt.) Coapsă. – 2. Parte a piciorului de dinapoi al unui animal, cuprinsă între crupă și gambă. – Var. armur. Mr. armu. Lat. armus (Pușcariu 124; Candrea-Dens., 87; REW 661; DAR); cf. sard. armu, cors. erme, fr. ers. Sensul de „coapsă” nu apare în dicționare, cf. ALR, I, 56. Cihac, I, 16 și Pușcariu 124 explică var. armur printr-un dim. *armulus; este mai probabil un sing. regresiv, de la pl. armuri (Byck-Graur 28). Der. armurar (var. armurare, armurăriță,), s. n. (specie de ciulini, Carduus Marianus; tumoare la vite), pe care DAR îl explică printr-un lat. [tumor] *armoralis. Din rom. a trecut în mag. armurár (Edelspacher 8).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu arm
MULTIFÓRM, -Ă adj. Care prezintă forme variate. [Cf. fr. multiforme]. Vezi definitia »
CUBIFÓRM, -Ă adj. în formă de cub. (< lat. cubiformis) Vezi definitia »
FUNGIFÓRM, -Ă adj. În formă de ciupercă. ◊ Papile fungiforme = papile, asemănătoare cu niște ciupercuțe, care se află pe limbă. [Var. fongiform, -ă adj. / < fr. fongiforme, cf. lat. fungus – ciupercă, forma – formă]. Vezi definitia »
STENOTÉRM, -Ă, stenotermi, -e, adj., s. f. (Med.) (Organism) care suportă doar variații limitate ale temperaturii mediului înconjutăror. – Din fr. sténotherme. Vezi definitia »
PETALIFÓRM, -Ă adj. în formă de petală. (< fr. pétaliforme) Vezi definitia »