Definita cuvantului armonie
armoníe (-íi), s. f. – Potrivire desăvârșită a elementelor unui întreg. – Mr. armunie. Gr. ἀρμονία (sec. XVII), și modern din fr. harmonie. – Der. armonic, adj.; armonică, s. f. (acordeon; Arg., portofel), din germ. Armonika; armonios, adj.; armonist, s. m. (acordeonist); armoniza, vb.; dezarmonie, s. f. (dezacord, neînțelegere); inarmonic, adj. (nearmonios).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu armonie
DECÉPȚIE s. f. dezamăgire, deziluzie; amărăciune. (< fr. déception, lat. deceptio) Vezi definitia »
ilichíe s.f. (înv.) vârstă. Vezi definitia »
PSIHOIMUNOLOGÍE s. f. ramură științifică interdisciplinară care urmărește să stabilească posibile corelații între sistemul imun și cel neuropsihic. (< psiho- + imunologie) Vezi definitia »
PROBÁȚIE s.f. Noviciat. [Gen. -iei. / cf. lat. probatio, fr. probation]. Vezi definitia »
INCARNÁȚIE, incarnații, s. f. Incarnare. – Din fr. incarnation. Vezi definitia »