Definita cuvantului armonie
armoníe (-íi), s. f. – Potrivire desăvârșită a elementelor unui întreg. – Mr. armunie. Gr. ἀρμονία (sec. XVII), și modern din fr. harmonie. – Der. armonic, adj.; armonică, s. f. (acordeon; Arg., portofel), din germ. Armonika; armonios, adj.; armonist, s. m. (acordeonist); armoniza, vb.; dezarmonie, s. f. (dezacord, neînțelegere); inarmonic, adj. (nearmonios).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu armonie
PAPIROGRAFÍE s.f. (Chim.) Cromatografie pe hârtie. [Gen. -iei. / < fr. papyrographie, cf. gr. papyros – papirus, graphein – a scrie]. Vezi definitia »
SIMPATÍE s. f. 1. atracție, afinitate, înclinație față de o persoană, o cauză etc.; afecțiune, dragoste. ◊ obiectul acestui sentiment. 2. (med.) legătură, între (două) organe simetrice, care face ca atunci când unul este atins să sufere și celălalt. ◊ corespondență presupusă între calitățile unor corpuri. (< fr. sympahie, lat. sympathia) Vezi definitia »
CROMOALGRAFÍE s. f. Procedeu de pregătire a unei forme de tipar multicolor prin executarea manuală a marginilor pe plăci de aluminiu. [Pr.: -mo-al-] – Din fr. chromoalgraphie. Vezi definitia »
VIREMÍE s.f. (Med.) Prezența unui virus în sânge. [Gen. -iei. / < fr. virémie, cf. lat. virus – virus, gr. haima – sânge]. Vezi definitia »
FEROTIPÍE s.f. Procedeu fotografic de reproducere, în care materialul sensibil este format dintr-o emulsie de colodiu întinsă pe o tablă smălțuită. [Gen. -iei. / < fr. ferrotypie]. Vezi definitia »