Definita cuvantului etos
ÉTOS s.n. Ansamblu de trăsături morale specifice omului, unui grup social sau unei epoci; moralitate. ♦ Specific cultural al unei colectivități. ♦ Caracter, morav, moralitate, ansamblu de norme și obiceiuri morale; parte a unui discurs în care se vorbește despre moravuri. [Scris și ethos. / < lat., gr. ethos].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu etos
ACADEMOS (în mitologia greacă), erou din Atica. A arătat Dioscurilor unde era ascunsă sora lor, Elena, răpită de Teseu. În grădina lui A. din apropierea Atenei, Platon și-a instalat școala sa folozofică, numită Academia. Vezi definitia »
zlotós (rar) adj. m., pl. zlotóși; f. zlotoásă, pl. zlotoáse Vezi definitia »
HEIMATLÓS, heimatloși, s. m. (Jur.) Apatrid. [Pr.: hai-] – Din germ. Heimatlos. Vezi definitia »
CATARÓS, -OÁSĂ adj., s.m. și f. (Bolnav) de catar. [< fr. catarrheux]. Vezi definitia »
ZĂDUFÓS, -OÁSĂ, zădufoși, -oase, adj. (Rar) Plin de zăduf, foarte călduros, înăbușitor. – Zăduf + suf. -os. Vezi definitia »