BUÍ, buiesc, vb. IV. Intranz. A da năvală, a năvăli, a se înghesui. – Cf. scr. bujati. Vezi definitia »

POMĂZUÍ, pomăzuiésc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A învesti (un domnitor) în funcție, prin ungere cu mir; a mirui. Înalt-preasfințitul Teoctist ... a ieșit la direptate să pomăzuiască pe vodă Ștefan. SADOVEANU, F.J. 14. 2. A boteza. Nu-i mai ajunge tu să-mi pomăzuiești băietul. CONTEMPORANUL, VII 501. Vezi definitia »

văcsuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văcsuiésc, imperf. 3 sg. văcsuiá conj. prez. 3 să văcsuiáscă Vezi definitia »

MIȘUÍ, mișuiesc, vb. IV. Intranz. 1. A mișuna. 2. (Rar) A copleși, a invada. – V. mișuna. Vezi definitia »

căhúi, căhúie, căhúi, adj. (înv.; reg.) tulburare la minte, năuc, nebun. Vezi definitia »