HRÍȘCĂ s. f. Plantă erbacee meliferă, cu frunze triunghiulare, cu flori roz, roșii sau albe și cu semințe mici, lunguiețe și negricioase (Fagopyrum esculentum); p. ext. (colectiv) semințele acestei plante, care se folosesc pentru hrana oamenilor și a animalelor. – Din ucr. hrecka. Vezi definitia »

SCOLOPÉNDRĂ s. f. mic miriapod veninos, insectivor, care trăiește prin locuri umede și întunecoase. (< fr. scolopendre, lat. scolopendra) Vezi definitia »

SILICIÚRĂ s. f. compus al siliciului cu un metal. (< fr. siliciure) Vezi definitia »

OLECÚȚĂ adv. Diminutiv al lui oleacă; puțin de tot, olecuțică, olecușoară. – Oleacă + suf. -uță. Vezi definitia »

OTOSPONGIÓZĂ s.f. (Med.) Afecțiune a urechii, care, netratată, determină o surditate cronică bilaterală. [Pron. -gi-o-. / < fr. otospongiose]. Vezi definitia »