SONERÍE, sonerii, s. f. 1. Dispozitiv de semnalizare sonoră care emite sunete (intermitente) cu ajutorul unui mic clopot atins de un ciocănel special; p. ext. sunet produs de acest dispozitiv. ◊ Sonerie electrică = sonerie în care ciocănelul este acționat de un electromagnet. 2. Buton care, prin apăsare, declanșează funcționarea unei sonerii (1). – Din fr. sonnerie, it. soneria. Vezi definitia »

exclamatie care exprima o durere, un tipat de durere. mirare, uimire. Vezi definitia »

TRIHOTOMÍE s. f. diviziune în trei părți, grupe sau specii. (< fr. trichotomie) Vezi definitia »

CHIMÍE s. f. Știință care studiază compoziția, structura și proprietățile substanțelor, transformărilor lor prin regruparea atomilor componenți, precum și combinațiile noi ale substanțelor rezultate în urma acestor transformări. – Din fr. chimie, lat. chimia. Vezi definitia »

ARTROPATÍE, artropatii, s. f. Nume dat mai multor boli articulare, având cauze diverse. – Din fr. arthropathie. Vezi definitia »