UZUFRUCTUÁR, -Ă s. m. f. deținător al unui drept de uzufruct. (< lat. usufructuarius, după fr. usufruitier) Vezi definitia »

ȘINDILÁR s. m. v. șindrilar. Vezi definitia »

VAGONETÁR s. m. muncitor care lucrează pe vagonete. (< vagonet + -ar) Vezi definitia »

ELEMENTÁR, -Ă adj. 1. de bază, esențial, fundamental. ◊ care cuprinde principiile de bază ale unei discipline, științe etc. ♦ învățământ ~ = prima treaptă a învățământului cu caracter obligatoriu, unde se predau elementele de bază. 2. foarte simplu, rudimentar. ♦ (mat.) funcție ~ă = funcție rațională, trigonometrică, exponențială, logaritmică etc., precum și funcțiile obținute din acestea, printr-un număr finit de operații algebrice de compunere sau de inversare. 3. care ține de natură și de fenomenele ei. (< fr. élémentaire, lat. elementarius) Vezi definitia »

BINOCULÁR, -Ă, binoculari, -e, adj. Prevăzut cu două oculare. ♦ Care poate fi văzut cu amândoi ochii. – Din fr. binoculaire. Vezi definitia »