RETĂBĂCÍRE, retăbăciri, s. f. Operație care se efectuează după tăbăcirea propriu-zisă, mai ales la pieile de talpă, și care constă în tensionarea pieilor în soluții concentrate de tananți pentru umplerea spațiilor goale dintre fibre. – Re¹- + tăbăcire. Vezi definitia »

DEZARMÁRE s. f. acțiunea de a dezarma; complex de măsuri prin aplicarea cărora se urmărește lichidarea sau limitarea armamentelor și a forțelor armate ale statelor, inclusiv a armelor de distrugere în masă. (< dezarma) Vezi definitia »

LĂFĂÍRE, lăfăiri, s. f. Faptul de a se lăfăi. – V. lăfăi. Vezi definitia »

Tulburare a instinctului alimentar care constă în tendința de a îngurgita pământ sau materiale de construcții cum ar fi varul. Vezi definitia »

MÁRE², mări, s. f. Nume generic dat vastelor întinderi de apă stătătoare, adânci și sărate, de pe suprafața Pământului, care de obicei sunt unite cu oceanul printr-o strâmtoare; parte a oceanului de lângă țărm; p. ext. ocean. ◊ Expr. Marea cu sarea = mult, totul; imposibilul. A vântura mări și țări = a călători mult. A încerca marea cu degetul = a face o încercare, chiar dacă șansele de reușită sunt minime. Peste (nouă) mări și (nouă) țări = foarte departe. ♦ Fig. Suprafață vastă; întindere mare; imensitate. ♦ Fig. Mulțime (nesfârșită), cantitate foarte mare. – Lat. mare, -is. Vezi definitia »