ORÁNT, -Ă I. adj., s. m. (cel) care se roagă, rugător. II. s. m. efigie funerară reprezentând persoana (îngropată) în genunchi. (< fr. orant) Vezi definitia »

DEPENDÉNT, -Ă adj. care depinde (de cineva, de ceva). (< fr. dépendant) Vezi definitia »

EMOLIÉNT, -Ă adj., s. n. (medicament) care calmează durerea prin înmuierea țesuturilor. ◊ (substanță) folosită la finisarea produselor textile pentru a le imprima moliciune și luciu. (< fr. émollient, lat. emolliens) Vezi definitia »

PREADOLESCÉNT, -Ă adj., s. m. f. (copil) care nu are încă vârsta adolescenței. (< pre- + adolescent) Vezi definitia »

RADIONAVIGÁNT s. m. membru al echipajului însărcinat a asigura la bordul (aero)navelor legăturile prin radio. (< fr. radionavigant) Vezi definitia »