Definita cuvantului arnici
arnicí (arníciuri), s. n. – Pînză de bumbac colorată. Origine necunoscută. Pare o deformare populară de la urșinic „catifea”. Singura ipoteză diferită pe care o cunoaștem, a lui Scriban (din bg. jarenica) nu pare potrivită. Din rom. provine probabil bg. arnič (Capidan, Raporturile, 220) și mag. arninci (Candrea, Elemente, 406).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu arnici
văcí, văcésc, vb. IV refl. (reg.) a se întinde, a se culca. Vezi definitia »
BĂTUCÍ, bătucesc, vb. IV. 1. Tranz. A bătători; a bate bine, a presa, a îndesa pământul. 2. Refl.A se îngroșa, a se acoperi cu bătături (2). 3. Refl. (Despre fructe) A se lovi, a se zdrobi. – Cf. bate. Vezi definitia »
VRACI, vraci, s. m. (Pop.) 1. Doctor; tămăduitor. 2. Vrăjitor. – Din sl. vračĩ. Vezi definitia »
mozăcí, mozăcésc, vb. IV (înv.) a face ceva în silă, a lucra fără chef. Vezi definitia »
vínci (-iuri), s. n. – 1. Cabestan. – 2. Pulie, scripete. – Tc. vinç, cf. ngr. βίντσι, bg. vint. Legătura cu țig. vinğ „legătură” (Graur 194) este improbabilă. Candrea se gîndea la it. vinciglio. Vezi definitia »