Definita cuvantului aromă
arómă (aróme), s. f. – Mireasmă, parfum. – Mr. arumă. Ngr. ἄρωμα (Roesler 664; Murnu 7), probabil intrat în sec. XV sau XVI, prin intermediul terminologiei religioase. Der. aromată, s. f. (aromă, esență aromatică), din gr. ἀρώματις; sau din sl. aromatŭ; aromatic, adj., din fr. aromatique; aromatiza, vb.; aromeală, s. f. (înv., ispită; stare de somnolență, de somn ușor); aromi, vb. (a seduce, a ispiti; a ațipi, a adormi). Etimologia lui aromi „a dormi” prezintă dificultăți semantice, pe care DAR nu le explică suficient; dar este și mai dificilă cea propusă de Cihac, II, 195, plecînd de la cr. žmiriti „a închide ochii”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu aromă
HETEROGENÉZĂ s. f. 1. geneză a unor urmași diferiți în cadrul aceleiași specii. 2. alternanță de generații; heterogenie. 3. teorie idealistă care consideră schimbările suferite de organisme ca fiind cu totul independente de mediul extern. (< fr. hétérogenèse) Vezi definitia »
TÓLĂ, tole, s. f. Foaie de tablă (groasă) tăiată la dimensiunile necesare pentru o anumită lucrare. – Din fr. tôle. Vezi definitia »
pălămídă (pălămíde), s. f. – Bonită (Pelamys sarda). – Var. palamidă. Mr., megl. pălămidă. Ngr. παλαμύδα (Tiktin; Gáldi 216), cf. tc. palamud, bg., sb. palamida (Conev 46), it. palamida, sp. palmeta (Corominas, III, 628). Vezi definitia »
PALISÁDĂ s.f. 1. Obstacol, fortificație constând dintr-un gard înalt format din pari de lemn înfipți vertical în pământ și legați între ei prin nuiele etc. 2. Perete metalic mobil care protejează avioanele de pe navele portavioane de vânturile puternice. 3. (Biol.) Mod de așezare a unor celule alungite care stau una lângă alta. [< fr. palissade]. Vezi definitia »
SUBPARCÉLĂ s. f. porțiune dintr-o pădure, omogenă ca arboret, diferențiată în scopul lucrărilor de amenajare a pădurii. (după fr. sous-parcelle) Vezi definitia »