ASONÁNT, -Ă adj. Care produce asonanță, care este în asonanță. [Cf. it. assonante, fr. assonant]. Vezi definitia »

DIFIDÉNT, -Ă adj. neîncrezător. ◊ supărăcios. (< lat. diffidens) Vezi definitia »

ADOPTÁNT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care adoptă, care înfiază; adoptator. [Cf. fr. adoptant]. Vezi definitia »

EXUBERÁNT, -Ă adj. 1. care își manifestă sentimentele prin demonstrații exterioare, vii, excesive; expansiv. 2. abundent; luxuriant. (< fr. exubérant, lat. exuberans) Vezi definitia »

EXPERIMÉNT, experimente, s. n. Procedeu de cercetare în știință, care constă în provocarea intenționată a unor fenomene în condițiile cele mai propice pentru studierea lor și a legilor care le guvernează; observație provocată, experiență (2). – Din lat. experimentum. Vezi definitia »