OBSERVATÓR s.n. 1. (Astr.) Local special amenajat pentru observarea fenomenelor astronomice, meteorologice etc.; instituția aflată în acest local. 2. (Mil.) Loc destinat instalării efectivului însărcinat cu observarea mișcărilor și a poziției inamicului. [Pl. -oare. / cf. fr. observoire]. Vezi definitia »

SUPRAÎNCĂLZITÓR s.n. Instalație care servește pentru supraîncălzirea aburilor unui cazan cu aburi. [< supraîncălzi + -tor, după fr. surchauffeur]. Vezi definitia »

TELEMETRÓR s. m. tehnician care lucrează cu telemetrul; telemetrist. (< fr. télémétreur) Vezi definitia »

ANTEROPOSTERIÓR, -OÁRĂ adj. Care este (are direcția) din față către spate. [< fr. antéropostérieur]. Vezi definitia »

TREFILATÓR s.m. Lucrător specializat în trefilarea metalelor. [< trefila + -tor, cf. fr. tréfileur]. Vezi definitia »