ULTRAACÚSTICĂ s.f. Parte a acusticii care studiază ultrasunetele. [Cf. germ. Ultraakustik, fr. ultraacoustique]. Vezi definitia »

MÉNTĂ s.f. Plantă din familia labiatelor, ale cărei frunze conțin un ulei bogat în mentol; (pop.) izmă. [Var. mintă s.f. / < lat. mentha, cf. fr. menthe]. Vezi definitia »

HIDROPEDÉZĂ s. f. transpirație abundentă. (< fr. hydropédèse) Vezi definitia »

bluzíță s. f., g.-d. art. bluzíței; pl. bluzíțe Vezi definitia »

METAGRÁMĂ, metagrame, s. f. Joc distractiv prin care se formează cuvinte noi înlocuind mereu câte o literă din cuvântul dat inițial. – Din fr. métagramme. Vezi definitia »