Definita cuvantului oțel
OȚÉL, (2) oțeluri, (3) oțele, s. n. 1. Aliaj de fier cu carbon (și cu alte elemente), întrebuințat pentru rezistența, duritatea, tenacitatea și elasticitatea lui. ◊ Loc. adj. De oțel = asemenea oțelului (ca tărie, rezistență sau culoare). 2. (La pl.) Diverse sorturi de oțel (1); p. ext. obiecte fabricate din acest aliaj. ♦ (Rar; la pl.) Ținte, cuișoare cu capul lat și strălucitor. 3. (Înv.; la pl.) Mecanism de declanșare la puștile și pistoalele de tip vechi, alcătuit din cocoș, cremene și amnar. ◊ Expr. A fi iute (sau slab) de oțele = a fi iute (sau slab) din fire. ♦ P. ext. Armă. – Din sl. ocĕlŭ.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu oțel
BORDÉL s. n. casă de prostituție; lupanar. (< fr. bordel, it. bordello) Vezi definitia »
ARKEL, William Joscelin (1904-1958), paleontolog britanic. Prof. univ. la Oxford. Cercetări în stratigrafia și paleontologia Jurasicului, în special amoniții din Jurasicul mediu și superior. Vezi definitia »
BEL, beli, s. m. Unitate de măsură a nivelului de intensitate sonoră. – Fr. bel. Vezi definitia »
AȚEL, com. în jud. Sibiu; 4.120 loc. (1991). Expl. de nisipuri. Stație de c. f. Biserică fortificată (sec. 14-15). Vezi definitia »
ANTREȚÉL, antrețele, s. n. Diminutiv al lui antreu. Vezi definitia »