Definita cuvantului oțel
OȚÉL, (2) oțeluri, (3) oțele, s. n. 1. Aliaj de fier cu carbon (și cu alte elemente), întrebuințat pentru rezistența, duritatea, tenacitatea și elasticitatea lui. ◊ Loc. adj. De oțel = asemenea oțelului (ca tărie, rezistență sau culoare). 2. (La pl.) Diverse sorturi de oțel (1); p. ext. obiecte fabricate din acest aliaj. ♦ (Rar; la pl.) Ținte, cuișoare cu capul lat și strălucitor. 3. (Înv.; la pl.) Mecanism de declanșare la puștile și pistoalele de tip vechi, alcătuit din cocoș, cremene și amnar. ◊ Expr. A fi iute (sau slab) de oțele = a fi iute (sau slab) din fire. ♦ P. ext. Armă. – Din sl. ocĕlŭ.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu oțel
PEDICÉL, pedicele, s. n. Mic peduncul care susține frunza, floarea (într-o inflorescență) etc. – Din fr. pédicelle. Vezi definitia »
NIȚÉL, -ÍCĂ, niței, -ele, adj. (Fam.) Care reprezintă o parte redusă (din total); de proporții reduse; puțin. ♦ (Adverbial) În mică măsură sau într-o oarecare măsură; întrucâtva; numai puțin timp. ◊ Expr. Nițel câte nițel = încetul cu încetul, puțin câte puțin, treptat. – Et. nec. Vezi definitia »
BREL, Jacques (1929-1978), poet, actor, cîntăreț și compozitor belgian. Calitatea textelor sale și marea sensibilitate a interpretării i-au adus o mare popularitate. Filme („Judecătorul”, „Aventura-i aventură”). Vezi definitia »
RÁȘPEL s. n. pilă lată de oțel cu dinți mari, pentru răzuirea lemnului. (< germ. Raspel) Vezi definitia »
cel mai urit cuvant romanesc Vezi definitia »