Definita cuvantului oțel
OȚÉL, (2) oțeluri, (3) oțele, s. n. 1. Aliaj de fier cu carbon (și cu alte elemente), întrebuințat pentru rezistența, duritatea, tenacitatea și elasticitatea lui. ◊ Loc. adj. De oțel = asemenea oțelului (ca tărie, rezistență sau culoare). 2. (La pl.) Diverse sorturi de oțel (1); p. ext. obiecte fabricate din acest aliaj. ♦ (Rar; la pl.) Ținte, cuișoare cu capul lat și strălucitor. 3. (Înv.; la pl.) Mecanism de declanșare la puștile și pistoalele de tip vechi, alcătuit din cocoș, cremene și amnar. ◊ Expr. A fi iute (sau slab) de oțele = a fi iute (sau slab) din fire. ♦ P. ext. Armă. – Din sl. ocĕlŭ.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu oțel
DIESEL [DÍZEL] s. n. (motor) ~ = motor cu ardere internă la care combustibilul, injectat în cilindru, se aprinde spontan datorită temperaturii înalte a aerului comprimat. (< fr. diesel, germ. Diesel) Vezi definitia »
PATROANĂ DE BORDEL coață, gazdă, madamă, matroană, nicocherá. Vezi definitia »
a sta ghiocel expr. (adol.) a fi mustrat / certat cu asprime. Vezi definitia »
CORNEȚÉL2, cornețele, s. n. Diminutiv al lui cornet3. – Cornet3 + suf. -el. Vezi definitia »
XEROGÉL, xerogeluri, s. n. Material obținut prin uscarea gelurilor. – Din fr. xérogel, germ. Xerogel, engl. xerogel. Vezi definitia »