Definita cuvantului executare
EXECUTÁRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) executa și rezultatul ei; îndeplinire. ♦ Pedepsire cu moartea, execuție. 2. Executarea bugetului = realizarea veniturilor bugetare și utilizarea lor pentru acoperirea cheltuielilor prevăzute în buget. [Pron. eg-ze-. / < executa].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu executare
NESFÂRȘÍRE s. f. Întindere sau cantitate fără limite sau care pare că nu are limite. – Ne- + sfârșire. Vezi definitia »
AUTOSERVÍRE s.f. Acțiunea de a se autoservi. ♦ Procedeu de servire în magazine sau localuri de alimentație publică, potrivit căruia clienții se servesc singuri. ♦ Muncă depusă de preșcolari, elevi și studenți, prin care aceștia contribuie la asigurarea unor condiții igienice și estetice optime de trai în comun. [< autoservi, după engl. self-service]. Vezi definitia »
SUPÚNERE, supuneri, s. f. Acțiunea de a (se) supune și rezultatul ei. ♦ Respect. ◊ Loc. adv. Cu supunere = umil, smerit, cu respect. – V. supune. Vezi definitia »
RUGINÍRE, ruginiri, s. f. Faptul de a (se) rugini. – V. rugini. Vezi definitia »
HIPERCARACTERIZÁRE, hipercaracterizări, s. f. Cumul de mijloace morfologice folosit pentru evidențierea unei singure valori lexicale sau gramaticale. – Hiper- + caracterizare. Vezi definitia »