Definita cuvantului executor
EXECUTÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Persoană) care execută ceva. ◊ Executor testamentar = persoană însărcinată cu aducerea la îndeplinire a unui testament după moartea testatorului; executor judecătoresc = funcționar care îndeplinește acte de procedură și execută hotărâri judecătorești. [Pron. eg-ze-. / cf. fr. exécuteur, lat. exsecutor].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu executor
EXCITOMOTÓR, -OÁRE adj. referitor la excitația motrice a mușchilor. (< fr. excito-moteur) Vezi definitia »
plecatór, plecatoáre, adj., s.f. 1. (adj., înv.) care se îndoaie, se curbează. 2. (adj., înv.) umil, smerit. 3. (adj., înv.) care are înclinația, tendința pentru ... 4. (adj.; pop.; despre miei) care suge. 5. (adj.; înv.; despre cuvinte) flexibil. 6. (adj., înv.; despre moduri) conjuctiv. 7. (s.f.; pop.) oaie care dă lapte; mânzare. 8. (reg.; adj.; s.f.) (vacă) fără vițel, care dă lapte. Vezi definitia »
feritór, feritoáre, adj. și s.m. și f. (înv.) 1. (adj.) care păzește, respectă, ține (legea, porunca, jurământul). 2. păzitor, apărător, protector. Vezi definitia »
întorsătór, întorsătoáre, s.n. (înv.) vârtej. Vezi definitia »
IMPACTÓR, impactoare, s. n. (Med.) Aparat folosit pentru impactarea fragmentelor osoase prin prinderea în șuruburi. – Din fr. impacteur. Vezi definitia »