póine s.f. pl. (reg.) boabe seci și uscate care se aleg din cereale; gozuri. Vezi definitia »

curăciúne s.f. (înv.) curățenie, castitate. Vezi definitia »

FINITÚDINE s. f. 1. (fil.) caracterul a ceea ce este finit, conștiința limitelor ființei umane. 2. însușire a soluției unei probleme de a fi furnizată după un număr finit de operații. (< fr. finitude) Vezi definitia »

PROTOTERIÉNE s. n. pl. subclasă de mamifere primitive ovipare, cu un singur orificiu pentru rect, conducte urinare și genitale: ornitorincul și echidna. (< fr. protothériens) Vezi definitia »

FULGURAȚIÚNE s.f. v. fulgurație. Vezi definitia »