mîsgălí (mîsgălésc, mîsgălít), vb. – A mînji; a murdări, a păta. – Var. mîzgăli, smîngăli, măsgăli, (Trans. de N.) mozgoli. Creație expresivă, cf. mînzăli „a mînji”, mîgăli „a se uita mult la ceva”, morfoli „a murdări” etc. S-a presupus o relație cu pol. mazgáć „a unge”, din sl. mazati „a unge” (Cihac, II, 185; Candrea); cu rut. markaliti (Bogrea, Dacor., IV, 833); cu rut. mazguljati (Scriban), care trebuie să provină din rom.; sau un der. din lat. *exmaculāre cu infix (Buescu, RPF, III, 256). – Der. mîsgăleală, s. f. (pată); mîsgălitură, s. f. (mînjeală; pată); mîsgălici, s. m. (conțopist, poetastru). Vezi definitia »

BARTOLI, Matteo (1873-1946), lingvist italian. Specialist în limbile romanice, descoperitor al limbii dalmate, creator (alături de G. Bartoni) al școlii neolingvistice. S-a ocupat și de dialectul istroromân. M. coresp. al Acad. Române (1914). Vezi definitia »

motofolí, motofolésc, vb. IV (reg.) a se tăvăli (în noroi); a se murdări. Vezi definitia »

juli, julesc v. t. a fura. Vezi definitia »

rozolí, rozolésc, vb. IV (reg.) a roade. Vezi definitia »