líotă (líote), s. f. – Bandă, trupă, mulțime. – Var. lea(h)otă. Origine îndoielnică. După Candrea și Scriban, din bg., sb., rut. lihotá, pol. lichota „lucru inutil” sau „lucru rău”, din sl. lichŭ „inutil” (cf. Berneker 718); dar der. nu este clară. După Tiktin, din germ. med. ljute (› germ. Leute) „oameni”, care e și mai puțin sigur. Probabil trebuie pornit de la rădăcina expresivă leo-, cf. leoarbă, li(o)păi, leurdă, cu finala ca în pihotă. Vezi definitia »

sorulícă, sorulíci, s.f. (reg.) surioară. Vezi definitia »

CAMBRÚRĂ, cambruri, s. f. (Rar) Arcuitură, îndoitură. – Din fr. cambrure. Vezi definitia »

AERODÍNĂ s. f. vehicul aerian mai greu decât aerul. (< fr. aérodyne) Vezi definitia »

DUODIÓDĂ s.f. Tub electronic care conține într-un singur înveliș două diode. [Pron. du-o-di-o-. / < germ. Duodiode]. Vezi definitia »