POCÂLTÍT, -Ă, pocâltiți, -te, adj. (Înv. și reg.) Slăbit (de foame); foarte flămând, hămesit. – V. pocâlti. Vezi definitia »

witherít [th pron. t] (wi-the-rit) s. n. Vezi definitia »

pișpăít, pișpăíturi, s.n. (înv.) șoaptă (la urechea cuiva) ca intrigă, cleveteală, intrigăraie, pișpăitură. Vezi definitia »

BANATÍT s. n. Rocă eruptivă cu structură granitică, existentă în Banat și în Munții Apuseni, utilizată ca material de construcție. – Din fr. banatite. Cf. n. pr. Banat. Vezi definitia »

COPILÍT s. n. Faptul de a copili. – V. copili. Vezi definitia »