MEȘTEȘUGĂRÍ, meșteșugăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A lucra în calitate de meșteșugar. – V. meșteșugar. Vezi definitia »

cu capul în nori expr. distrat, neatent. Vezi definitia »

ÎNMĂGURÍ, înmăguresc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se întrista, a se întuneca. – Din în- + măgură „negură, ceață”. Vezi definitia »

AURÍ, auresc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat subțire de aur, a polei sau a sufla cu aur. ♦ Fig. A da o strălucire ca de aur, a face să pară de aur; a polei. 2. Refl. (În basme) A se preface în aur. [Pr.: a-u-] – Din aur. Vezi definitia »

locuitori ai Banatului montan, având ca centru orașul Caransebeș. Denumirea provine de la vârful Gugu (2.291 m), cel mai înalt vârf din Munții Godeanu, în jurul căruia sunt așezați. Vezi definitia »