Definita cuvantului exil
EXÍL s.n. (Jur.) Pedeapsă constând în izgonirea celui condamnat în afara hotarelor țării sale; surghiun. ♦ (P. ext.) Plecare nesilită a cuiva din propria-i țară sau localitate (mai ales pentru a scăpa de prigonire); situația celui exilat. [Pron. eg-zil, pl. -luri, -le. / < fr. exil, lat. exilium < ex – afară, salio – a sări].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu exil
CARITÁBIL, -Ă adj. milos; generos; caritativ. (< fr. charitable) Vezi definitia »
HISPANOFÍL, -Ă s. m. f. admirator a tot ce este de proveniență spaniolă; filospaniol. (< fr. hispanophile) Vezi definitia »
CALOFÍL, -Ă I. adj. (despre stil) care denotă calofilie; calofilic. II. s. m. f. scriitor care acordă o atenție deosebită ori excesivă expresiei. (< calo + -fil2) Vezi definitia »
COMESTÍBIL, -Ă, comestibili, -e, adj. Care poate servi ca hrană; bun de mâncat. – Din fr. comestible, lat. comestibilis. Vezi definitia »
TRANSPORTÁBIL, -Ă adj. Care se poate transporta. [Cf. fr. transportable]. Vezi definitia »