Definita cuvantului exil
EXÍL s.n. (Jur.) Pedeapsă constând în izgonirea celui condamnat în afara hotarelor țării sale; surghiun. ♦ (P. ext.) Plecare nesilită a cuiva din propria-i țară sau localitate (mai ales pentru a scăpa de prigonire); situația celui exilat. [Pron. eg-zil, pl. -luri, -le. / < fr. exil, lat. exilium < ex – afară, salio – a sări].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu exil
TRIFÍL, -Ă adj. cu trei frunze sau foliole; cu frunzele grupate câte trei. (< fr. triphylle) Vezi definitia »
INEXIGÍBIL, -Ă, inexigibili, -e, adj. (Livr.) Care nu poate fi pretins. – Din fr. inexigible. Vezi definitia »
EGALÁBIL, -Ă, egalabili, -e, adj. Care poate fi egalat. – Din fr. égalable. Vezi definitia »
SESÍL, -Ă, sesili, -e, adj. (Despre frunze) Lipsit de pețiol sau de peduncul. – Din fr. sessile, lat. sessilis. Vezi definitia »
IMERGÍBIL, -Ă adj. care poate pătrunde într-un lichid, care poate fi (s)cufundat, afundat. (< it. immergibile) Vezi definitia »