ÎNDREPTĂȚÍRE, îndreptățiri, s. f. Acțiunea de a îndreptăți; justificare. – V. îndreptăți. Vezi definitia »

DETERMINÁRE s.f. Acțiunea de a determina și rezultatul ei; condiționare, cauzare. ♦ Operație logică inversă generalizării, prin care se trece de la noțiuni mai generale la noțiuni mai puțin generale. ♦ Precizare a conținutului unui cuvânt sau al unei propoziții cu ajutorul unui determinant. [< determina]. Vezi definitia »

OBȚÍNERE s.f. Acțiunea de a obține și rezultatul ei; dobândire, primire. [< obține]. Vezi definitia »

SEPARÁRE s.f. Acțiunea de a (se) separa și rezultatul ei; separație, despărțire. [< separa]. Vezi definitia »

SURSURÁRE, sursurări, s. f. v. SURSURA. – [DLRM] Vezi definitia »