TÓCĂ s.f. 1. Acoperământ pentru cap, fără boruri, purtat în trecut de avocați sau de magistrați. 2. Pălărioară fără boruri sau căciuliță pe care o poartă femeile. [< fr. toque, cf. it. tocco]. Vezi definitia »

protérimă s.f. (înv.) avantaj, privilegiu; superioritate; calități, însușiri speciale. Vezi definitia »

șopréică, șopréici, s.f. (reg.) construcție rudimentară care servește ca adăpost provizoriu pentru oameni. Vezi definitia »

FRUNZÍȚĂ, frunzițe, s. f. (Pop.) Frunzuliță. – Frunză + suf. -iță. Vezi definitia »

GÁZDĂ, gazde, s. f. 1. Persoană care primește pe cineva la sine (dându-i adăpost); cel care ține pe cineva la sine în schimbul unei chirii (și cu întreținere plătită); stăpânul unei case în raport cu oaspeții săi, amfitrion. ♦ Organism pe care (sau în care) trăiește un animal parazit aflat în stare larvară sau adultă. 2. Locuință ocupată de cineva în calitate de oaspete sau de chiriaș. 3. (Reg.) Țăran bogat; chiabur, bogătan. ◊ Loc. adj. De gazdă (mare) = din oameni bogați. – Din magh. gazda. Vezi definitia »